Învățarea pe tot parcursul vieții în Uniunea Europeană

În anul 2009, COM a pregătit Cadrul strategic pentru cooperare europeană în domeniul educației și al formării profesionale. Acest document strategic evidențiază rolul decisiv al politicilor privind educația și formarea profesională în creșterea productivității și dezvoltăriidurabile. Documentul ET 2020   recunoaște învățământul preșcolar, primar, secundar, superior și învățământul profesional și tehnic drept esențiale pentru succesul Europei.

De atunci, contextul economic și politic s-a schimbat, creând noi incertitudini și constrângeri. UE a trebuit să ia măsuri suplimentare pentru a face față celei mai grave crize economice și financiare din istoria sa și, ca răspuns, s-a convenit asupra unei strategii privind creșterea inteligentă, durabilă și incluzivă: Europa 2020.

Analiza anuală a creșterii 2014 subliniază faptul că Europa 2020 trebuie să pună accentul simultan pe măsurile de reformă care au un efect de creștere pe termen scurt, precum și pe stabilirea unui model de creștere adecvat pe termen mediu. Sistemele de educație și formare trebuie să fie modernizate pentru a-și consolida eficiența și calitatea și pentru a le conferi oamenilor abilitățile și competențele de care au nevoie pentru a avea succes pe piața muncii. AAC 2014 pune, de asemenea, accentul pe tineri care sunt printre grupurile cele mai afectate de criză. Astfel, în contextul din România, trebuie să fie luată în calcul tendința demografică generală de îmbătrânire a populației și de micșorarea proporției de tineri.

Având în vedere că Statele Membre sunt responsabile pentru propriile sisteme de educație și formare profesională, trebuie să fie elaborate politici care să sprijine acțiunile la nivel național și să ajute la abordarea provocărilor comune la nivelul Uniunii, care necesită răspunsuri unitare, cum ar fi: societăți îmbătrânite, deficite de competențe ale forței de muncă și competiție globală.

Obiectivele strategice pe termen lung ale politicilor UE privind educația și formarea profesională sunt următoarele: (i) să transforme învățarea pe tot parcursul vieții și mobilitatea în realitate; (ii) să îmbunătățească calitatea și eficiența educației și formării profesionale; (iii) să promoveze echitatea, coeziunea socială și implicarea activă a cetățenilor; și (iv) să sporească creativitatea și inovarea, inclusiv antreprenoriatul, la toate nivelurile de educație și formare profesională. În mod clar, primul obiectiv se referă direct la ÎPV. Celelalte trei sunt, de asemenea, relevante pentru ÎPV, de aceea toate aceste obiective ar trebui privite ca fiind complementare.

În baza acestor obiective strategice, multe dintre activități sunt dezvoltate pentru a se adresa zonelor prioritare de la fiecare nivel de educație și formare profesională, incluzând extinderea oportunităților pentru mobilitatea în educație și consolidarea parteneriatelor între instituțiile de educație și formare profesională și societate în general. Alte activități sunt relevante pentru toate nivelurile de educație, cum ar fi promovarea multilingvismului, a inovării, a creativității și adoptarea tehnologiei informației și a comunicațiilor. Principalele repere stabilite pentru anul 2020 sunt următoarele:

  • cel puțin 95% dintre copiii cu vârste cuprinse între patru ani și vârsta începerii învățământului primar obligatoriu să participe la educația preșcolară;
  • procentul de adolescenți de 15 ani cu abilități insuficiente de citire/lectură, matematică și științe să fie mai mic de 15%;
  • procentul de elevi care au părăsit timpuriu sistemul de educație și formare profesională să fie mai mic de 10%;
  • procentul de adulți cu vârsta de 30-34 de ani care au absolvit o formă de învățământ terțiar să fie de cel puțin 40%;
  • o medie de cel puțin 15% dintre adulți (cu vârste cuprinse între 25 si 64 de ani) să participe la învățarea pe tot parcursul vieții.

În anul 2011, în cadrul Programului Național de Reformă pentru 2011-2013, obiectivul României în legătură cu participarea adulților (cu vârste cuprinse între 25 și 64 de ani) la învățarea pe tot parcursul vieții a fost stabilit la 10%.

În acest context, Acordul de Parteneriat al României pentru perioada de programare 2014­2020 identifică trei domenii în care sunt necesare cadre strategice:

  • Reducerea părăsirii timpurii a scolii. Procentul de persoane care părăsesc timpuriu școala în România a crescut de la 16,6% la 17,3%, din 2009 până în 2013 (mediile UE echivalente au fost 14,2% și, respectiv, 12,7%), față de obiectivul național de 11,3% (obiectivul UE este de 10%).
  • Creșterea ratei de absolvire, a calității si eficienței învățământului terțiar. Rata de absolvire a învățământului terțiar din România a crescut de la 16,8% la 22,8%, din 2009 până în 2013(mediile UE echivalente erau de 32,1% și, respectiv, 35,7%).
  • Creșterea participării la învățarea pe tot parcursul vieții. Rata de participare a adulților (cu vârsta între 25 și 64 de ani) la ÎPV a crescut în România de la 1,5% în 2009, la 1,8% în 2013 (mediile UE echivalente erau de 9,2% și, respectiv, 9,0%).

Cadrele strategice necesare educației și formării sunt complementare și ar trebui să fie corelate. Abordarea problemei legate de părăsirea timpurie a școlii înseamnă construirea unei baze mai solide pentru ÎPV, deoarece este mai puțin probabil ca cei care nu au succes în educația inițială să participe ulterior la orice formă de învățare pentru adulți. Pe de altă parte, învățământul terțiar are un rol cheie în orice strategie ÎPV, în măsura în care oferă adulților oportunități flexibile de a continua învățarea. Dacă învățământul terțiar rămâne să se adresezeîn principal tinerilor care vin direct din școală, atunci multe oportunități ar putea fi ratate pentru implementarea ÎPV.

Întocmit,
Florin Făiniși