Ce presupune învățarea pe tot parcursul vieții

Legea 1/2011 Legea educației naționale, modificată și completată reglementează modul de organizare și desfășurare a educației permanente/ învățarea pe tot parcursul vieții.

Educația permanentă reprezintă totalitatea activităților de învățare realizate de fiecare persoană pe parcursul vieții în contexte formale, nonformale și informale, în scopul formării sau dezvoltării competențelor dintr-o multiplă perspectivă: personală, civică, socială ori ocupațională.

Învățarea pe tot parcursul vieții cuprinde educația timpurie, învățământul preuniversitar, învățământul superior, educația și formarea profesională continuă a adulților.

Finalitățile principale ale învățării pe tot parcursul vieții vizează dezvoltarea plenară a persoanei și dezvoltarea durabilă a societății.

Învățarea pe tot parcursul vieții se centrează pe formarea și dezvoltarea competențelor-cheie și a competențelor specifice unui domeniu de activitate sau unei calificări.

Învățarea pe tot parcursul vieții se realizează în contexte de învățare formale, nonformale și informale.

Învățarea în context formal reprezintă o învățare organizată și structurată, care se realizează într-un cadru instituționalizat și se fundamentează pe o proiectare didactică explicită. Acest tip de învățare are asociate obiective, durate și resurse, depinde de voința celui care învață și se finalizează cu certificarea instituționalizată a cunoștințelor și competențelor dobândite.

Învățarea în contexte nonformale este considerată ca fiind învățarea integrată în cadrul unor activități planificate, cu obiective de învățare, care nu urmează în mod explicit un curriculum și poate diferi ca durată. Acest tip de învățare depinde de intenția celui care învață și nu conduce în mod automat la certificarea cunoștințelor și competențelor dobândite.

Învățarea în contexte informale reprezintă rezultatul unor activități zilnice legate de muncă, mediul familial, timpul liber și nu este organizată sau structurată din punct de vedere al obiectivelor, duratei ori sprijinului pentru învățare. Acest tip de învățare nu este dependent de intenția celui care învață și nu conduce în mod automat la certificarea cunoștințelor și competențelor dobândite.

Certificarea cunoștințelor și competențelor dobândite în contexte nonformale și informale poate fi făcută de organisme abilitate în acest sens, în condițiile legii.

Instituțiile sau organizațiile în care se realizează învățarea în contexte formale sunt: unități și instituții de învățământ preuniversitar și superior, centre de educație și formare profesională din subordinea ministerelor sau autorităților publice locale, furnizori publici și privați de educație și formare profesională autorizați/acreditați în condițiile legii, organizații nonguvernamentale ori guvernamentale care oferă programe autorizate în condițiile legii, angajatori care oferă programe de formare profesională propriilor angajați.

Instituțiile sau organizațiile în care se realizează învățarea în contexte nonformale sunt instituții și organizații, centre de îngrijire și protecție a copilului, palate și cluburi ale elevilor, la locul de muncă, instituții culturale precum muzee, teatre, centre culturale, biblioteci, centre de documentare, cinematografe, case de cultură, precum și asociații profesionale, culturale, sindicate, organizații nonguvernamentale.

Instituțiile sau organizațiile în care se realizează învățarea în contexte informale sunt instituțiile și organizațiile prevăzute de art. 331, alin. (1) și (2) al Legii 1/2011. Învățarea informală este, adesea, neintenționată și neconștientizată și se poate produce atunci când copiii, tinerii și adulții desfășoară activități în familie, la locul de muncă, în comunitate, în fețele sociale, când se angajează în activități de voluntariat, sportive ori culturale sau altele asemenea.

Organizarea și funcționarea învățământului preuniversitar sunt reglementate la titlul II din Legea 1/2011.
Organizarea și funcționarea învățământului superior sunt reglementate la titlul III din Legea 1/2011.
Organizarea și funcționarea formării profesionale a adulților sunt reglementate de legislația referitoare la formarea profesională continuă a adulților și ucenicia la locul de muncă.
Statul garantează și susține, inclusiv financiar, accesul la educație și formare profesională continuă pentru:
a)tinerii și adulții care nu au finalizat învățământul obligatoriu;
b)tinerii care au părăsit sistemul de educație înainte de a obține o calificare profesională și nu sunt cuprinși în nicio formă de educație sau formare profesională;
c)absolvenții de învățământ nonprofesional sau cei care au absolvit studiile învățământului liceal sau ale învățământului superior în domenii și calificări redundante ori nerelevante pe piața forței de muncă;
d)persoanele cu cerințe educaționale speciale;
e)tinerii și adulții care revin în țară după o perioadă de muncă în străinătate;
f)tinerii și adulții rezidenți în comunități dezavantajate economic și social;
g)angajații de peste 40 de ani cu nivel scăzut de educație, rezidenți în mediul urban și în mediul rural, cu calificare redusă sau necalificați;
h)elevii cu risc major de eșec școlar;
i)toți cetățenii care doresc să urmeze programe de educație permanentă.

Finanțarea învățării pe tot parcursul vieții se realizează prin fonduri publice și private pe baza parteneriatului public-privat, prin finanțare și cofinanțare din partea angajatorilor, organizațiilor nonguvernamentale, prin fonduri nerambursabile din programe europene, prin conturi de educație permanentă și prin contribuția beneficiarilor.

Responsabilități referitoare la învățarea pe tot parcursul vieții

Statul își exercită atribuțiile în domeniul învățării pe tot parcursul vieții prin intermediul Ministerului Educației și Cercetării Științifice, Parlamentului, Guvernului, Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Ministerului Culturii, Ministerului Sănătății, precum și al Ministerului Administrației și Internelor.

Ministerul Educației și Cercetării Științifice are ca atribuții principale, în domeniul învățării pe tot parcursul vieții:
a)elaborarea strategiilor și politicilor naționale în domeniul educației, al formării profesionale, al cercetării, tineretului și sportului;
b)elaborarea reglementărilor referitoare la organizarea și funcționarea sistemului de educație din România;
c)monitorizarea, evaluarea și controlarea, direct sau prin organismele abilitate, a funcționării sistemului educațional și a furnizorilor de educație;
d)stabilirea mecanismelor și a metodologiilor de validare și recunoaștere a rezultatelor învățării;
e)elaborarea, împreună cu Ministerul Culturii, a politicilor în domeniul educației nonprofesionale a adulților și vârstnicilor;
f)alte atribuții, așa cum apar ele specificate în legislația din domeniul educației și formării profesionale.

Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice are ca atribuții principale, în domeniul învățării pe tot parcursul vieții:
a)elaborarea, împreună cu Ministerul Educației și Cercetării Științifice, a politicilor și a strategiilor naționale privind formarea profesională a adulților;
b)reglementarea formării profesionale la locul de muncă și a formării profesionale prin ucenicie la locul de muncă;
c)monitorizarea, evaluarea, acreditarea și controlarea directă sau prin organisme abilitate a furnizorilor de formare, alții decât cei din cadrul sistemului național de învățământ;
d)alte atribuții prevăzute de legislația din domeniul educației și formării profesionale.

Ministerul Culturii are ca atribuții principale, în domeniul învățării pe tot parcursul vieții:
a)stimularea creșterii gradului de acces și de participare a publicului la cultură;
b)propunerea și promovarea parteneriatelor cu autoritățile administrației publice locale și cu structurile societății civile pentru diversificarea, modernizarea și optimizarea serviciilor publice oferite de instituțiile și așezămintele de cultură, în vederea satisfacerii necesităților culturale și educative ale publicului;
c)promovarea recunoașterii competențelor profesionale, respectiv garantarea drepturilor și a intereselor creatorilor, artiștilor și specialiștilor din domeniul culturii;
d)alte atribuții prevăzute de legislația din domeniul educației și formării profesionale.

Ministerele și autoritățile centrale pot avea responsabilități în domeniul educației și formării pentru profesiile reglementate prin legi speciale.

Formarea continuă a personalului din instituțiile publice de apărare, ordine publică și securitate națională se reglementează, în sensul prezentei legi, prin ordine și instrucțiuni proprii emise de către conducătorii acestora.

Structura organizatorică, profilurile, specializările, cifrele anuale de școlarizare și criteriile de selecționare a candidaților pentru învățământul de formare continuă nonuniversitară a personalului militar, de informații, ordine publică și securitate națională se stabilesc de Ministerul Apărării Naționale, de Ministerul Administrației și Internelor, de Serviciul Român de Informații și de alte instituții cu atribuții în domeniul apărării, informațiilor, ordinii publice și securității naționale, potrivit specificului și nivelurilor de învățământ.

S-a înființat Autoritatea Națională pentru Calificări prin reorganizarea Consiliului Național al Calificărilor și Formării Profesionale a Adulților (CNCFPA) și a Unității Executive a Consiliului Național al Calificărilor și Formării Profesionale a Adulților.

Autoritatea Națională pentru Calificări elaborează Cadrul național al calificărilor pe baza Cadrului european al calificărilor, gestionează Registrul național al calificărilor și Registrul național al furnizorilor de formare profesională a adulților. Autoritatea Națională pentru Calificări coordonează autorizarea furnizorilor de formare profesională continuă la nivel național, coordonează sistemul de asigurare a calității în formarea profesională continuă și activitățile comitetelor sectoriale. Autoritatea Națională pentru Calificări mai are următoarele atribuții:
a)elaborează, implementează și actualizează Cadrul național al calificărilor, precum și Registrul național al calificărilor;
b)asigură compatibilitatea sistemului național al calificărilor cu celelalte sisteme de calificări existente la nivel european și internațional;
c)propune Ministerului Educației și Cercetării Științifice, elemente de politici și de strategii naționale, acte normative referitoare la sistemul național al calificărilor și la dezvoltarea resurselor umane, inclusiv formarea profesională a adulților;
d)coordonează și controlează la nivel național elaborarea standardelor ocupaționale și a standardelor de pregătire profesională;
e)coordonează asigurarea calității în formarea profesională a adulților;
f)coordonează și controlează autorizarea furnizorilor de formare profesionala a adulților;
g)întocmește Registrul național al furnizorilor de formare profesională a adulților, precum și Registrul național al evaluatorilor de competențe profesionale;
h)coordonează autorizarea centrelor de evaluare a competențelor profesionale și certificarea evaluatorilor de competențe profesionale;
i)participă la elaborarea unor planuri sau programe de interes național în domeniul calificărilor și al formării profesionale a adulților;
j)promovează dialogul social, sprijină și coordonează activitatea comitetelor sectoriale.

Finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale Autorității Naționale pentru Calificări se asigură din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educației și Cercetării Științifice.

La nivelul Autorității Naționale pentru Calificări se constituie un consiliu cu rol consultativ, format din reprezentați ai instituțiilor de învățământ preuniversitar și universitar, ai studenților, ai asociațiilor profesionale, ai administrației publice centrale, ai patronatelor, ai sindicatelor și ai comitetelor sectoriale. Consiliul asistă Autoritatea Națională pentru Calificări în stabilirea strategiilor naționale și a planurilor de acțiuni pentru dezvoltarea Cadrului național al calificărilor și a formării profesionale a adulților.

Autoritatea Națională pentru Calificări este coordonată de Ministerul Educației și Cercetării Științifice.

Cadrul național al calificărilor este un instrument pentru clasificarea calificărilor în conformitate cu un set de criterii care corespund unor niveluri specifice de învățare atinse, al cărui scop este integrarea și coordonarea subsistemelor naționale de calificări și îmbunătățirea transparenței, accesului, progresului și calității calificărilor în raport cu piața muncii și societatea civilă.

Implementarea Cadrului național al calificărilor vizează sistemul național de calificări obținute în învățământul secundar general, în învățământul profesional și tehnic, în formarea profesională continuă, în ucenicie, în învățământul superior, atât în contexte formale, cât și în contexte informale și nonformale, din perspectiva învățării pe tot parcursul vieții.

Cadrul național al calificărilor permite recunoașterea, măsurarea și relaționarea tuturor rezultatelor învățării dobândite în contexte de învățare formale, nonformale și informale și asigură coerența calificărilor și a titlurilor certificate. Existența unui cadru național al calificărilor contribuie la evitarea duplicării și suprapunerii calificărilor, îi ajută pe cei ce învață să ia decizii în cunoștință de cauză privind planificarea carierei și facilitează evoluția profesională, în perspectiva învățării pe tot parcursul vieții.

Cadrul național al calificărilor contribuie la asigurarea calității sistemului de formare profesională.

Autoritatea Națională pentru Calificări evaluează și certifică evaluatorii de competențe profesionale, evaluatorii de evaluatori și evaluatorii externi.

Criteriile și procedurile de evaluare și certificare a evaluatorilor de competențe profesionale, a evaluatorilor de evaluatori și a evaluatorilor externi se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi, aprobate prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului.

Autoritatea Națională pentru Calificări întocmește Registrul național al evaluatorilor de competențe profesionale, evaluatorilor de evaluatori și evaluatorilor externi certificați.

(4)Autoritatea Națională pentru Calificări acreditează centrele de evaluare și organismele de evaluare, pe baza rapoartelor de evaluare întocmite de evaluatorii externi.

Autoritatea Națională pentru Calificări înființează Centrul Național de Acreditare ca structură fără personalitate juridică cu scopul de a autoriza centrele de evaluare a competențelor profesionale, precum și pentru a acredita centre de evaluare și organisme de evaluare. Regulamentul de organizare și funcționare a Centrului Național de Acreditare se aprobă prin ordin al ministrului educației naționale.

Pentru realizarea autorizării și acreditării, Centrul Național de Acreditare folosește, în condițiile legii, evaluatori externi care elaborează rapoarte de evaluare în acest scop.
Centrele comunitare de învățare permanentă se înființează de către autoritățile administrației publice locale în parteneriat cu furnizorii de educație și formare. Acestea au rolul de a implementa politicile și strategiile în domeniul învățării pe tot parcursul vieții la nivelul comunității. Funcționarea centrelor comunitare de învățare permanentă se reglementează prin hotărâre a Guvernului, inițiată de Ministerul Educației și Cercetării Științifice.

Unitățile și instituțiile de învățământ de sine stătător sau în parteneriat cu autoritățile locale și alte instituții și organisme publice și private: case de cultură, furnizori de formare continuă, parteneri sociali, organizații nonguvernamentale și altele asemenea pot organiza la nivel local centre comunitare de învățare permanentă, pe baza unor oferte de servicii educaționale adaptate nevoilor specifice diferitelor grupuri-țintă interesate.

Finanțarea centrelor comunitare de învățare permanentă se face din fonduri publice și private, în condițiile legii. Toate veniturile obținute de centrele comunitare de învățare permanentă rămân la dispoziția acestora.

Atribuțiile centrelor comunitare de învățare permanentă la nivel local sunt următoarele:
a)realizează studii și analize privind nevoia de educație și formare profesională la nivel local;
b)elaborează planuri locale de intervenție în domeniul educației permanente;
c)oferă servicii educaționale pentru copii, tineri și adulți prin:

(i)programe de tip remedial pentru dobândirea sau completarea competențelor-cheie, inclusiv programe educaționale de tip „A doua șansă” sau programe de tip „zone de educație prioritară” pentru tinerii și adulții care au părăsit timpuriu sistemul de educație ori care nu dețin o calificare profesională;
(ii)programe pentru validarea rezultatelor învățării nonformale și informale;
(iii)programe de dezvoltare a competențelor profesionale pentru calificare/recalificare, reconversie profesională, perfecționare, specializare și inițiere profesională;
(iv)programe de educație antreprenorială;
(v)programe de dezvoltare personală sau de timp liber;
(vi)organizarea de activități de promovare a participării la învățarea permanentă a tuturor membrilor comunității;

d)oferă servicii de informare, orientare și consiliere privind:
(i)accesul la programe de educație și formare profesională;
(ii)validarea rezultatelor învățării nonformale și informale;
(iii)pregătirea în vederea ocupării unui loc de muncă;

e)oferă servicii de evaluare și certificare a rezultatelor învățării nonformale și informale;
f)asigură accesul membrilor comunității la mijloace moderne de informare și comunicare;
g)promovează parteneriatul cu mediul economic;
h)implementează instrumentele dezvoltate la nivel european, Europass și Youthpass, pașaportul lingvistic, precum și portofoliul de educație permanentă;
i)gestionează informații cu privire la participarea beneficiarilor la serviciile acestora.

Metodologia de acreditare, evaluare periodică, organizare și funcționare a centrelor comunitare de învățare permanentă se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Termenii referitori la procesele de identificare, evaluare și recunoaștere a rezultatelor învățării se definesc după cum urmează:
a)rezultatele învățării reprezintă ceea ce o persoană cunoaște, înțelege și este capabilă să facă la finalizarea procesului de învățare și sunt definite sub formă de cunoștințe, abilități și competențe;
b)identificarea rezultatelor învățării reprezintă procesul prin care indivizii, singuri sau cu sprijinul personalului specializat, devin conștienți de competențele pe care le dețin;
c)evaluarea rezultatelor învățării reprezintă procesul prin care se stabilește faptul că o persoană a dobândit anumite cunoștințe, abilitați și competențe;
d)validarea rezultatelor învățării reprezintă procesul prin care se confirmă că rezultatele învățării evaluate, dobândite de o persoană, corespund cerințelor specifice pentru o unitate de rezultate ale învățării sau o calificare;
e)certificarea rezultatelor învățării reprezintă procesul prin care se confirmă în mod formal rezultatele învățării dobândite de persoana care învață în diferite contexte, în urma unui proces de evaluare. Aceasta se finalizează printr-o diplomă sau un certificat.

Recunoașterea rezultatelor învățării reprezintă procesul de atestare a rezultatelor învățării validate și certificate prin acordarea de unități de rezultate ale învățării sau de calificări.

Identificarea, evaluarea și recunoașterea rezultatelor învățării în contexte nonformale și informale se realizează pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educației și Cercetării Științifice, de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și de Autoritatea Națională pentru Calificări și se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Ministerul Educației și Cercetării Științifice elaborează și aprobă prin ordin al ministrului educației și cercetării științifice metodologia de recunoaștere a rezultatelor învățării în contexte nonformale și informale a cadrelor didactice și de echivalare a acestora în credite pentru educație și formare profesională.

Serviciile de identificare, evaluare și recunoaștere a rezultatelor învățării pot fi oferite de instituții de stat sau particulare autorizate în acest sens.

Diplomele și certificatele acordate de instituțiile autorizate în urma evaluării rezultatelor învățării în contexte nonformale și informale produc aceleași efecte ca și celelalte modalități de evaluare și certificare a cunoștințelor și competențelor din sistemul formal de educație și formare profesională în vederea ocupării unui loc de muncă sau continuării educației și formării profesionale în sistemele formale.

Rezultatele învățării în contexte nonformale și informale pot fi recunoscute explicit prin evaluări în centre de evaluare și certificare a competențelor sau implicit prin finalizarea unui program formal de studii.

Programele de formare profesională inițială și continuă, precum și sistemele de evaluare a rezultatelor învățării în contexte nonformale și informale vor respecta asigurarea mobilității ocupaționale pe orizontală și pe verticală prin utilizarea sistemului de credite transferabile pentru educație și formare profesională.

Metodologia de acordare a creditelor transferabile se elaborează de Ministerul Educației și Cercetării Științifice, de Ministerul Muncii, Familiei,Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, de Ministerul Culturii și de Autoritatea Națională pentru Calificări și se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Rezultatele învățării și creditele asociate acestora, dobândite anterior în contexte formale sau ca urmare a evaluării rezultatelor învățării nonformale și informale, sunt transferate și integrate în programul de formare profesională pe care îl urmează persoana care învață.

Persoanele care doresc să fie evaluate în vederea recunoașterii competențelor profesionale obținute în alte contexte de învățare decât cele formale se adresează unui centru de evaluare acreditat pentru ocupația sau calificarea respectivă.

În funcție de procesul de evaluare desfășurat, centrul de evaluare acreditat eliberează următoarele tipuri de certificate cu recunoaștere națională:

a)certificat de calificare – se eliberează în cazul în care candidatul a fost declarat competent pentru toate competențele asociate unei calificări sau unei ocupații, conform standardului de pregătire profesională ori standardului ocupațional;

b)certificat de competențe profesionale – se eliberează în cazul în care candidatul a fost declarat competent pentru una sau mai multe competențe asociate unei calificări ori unei ocupații, conform standardului de pregătire profesională sau standardului ocupațional.

Certificatele se eliberează însoțite de o anexă a certificatului, denumită „Supliment descriptiv al certificatului”, în care se precizează unitățile de competență pentru care candidatul a fost declarat competent.

Portofoliul de educație permanentă reprezintă un instrument care facilitează identificarea și formularea abilităților și competențelor personale și valorificarea acestora în parcursul școlar și profesional și în inserția pe piața muncii a fiecărui individ.

Portofoliul de educație permanentă conține dovezi ale rezultatelor învățării dobândite în contexte formale, nonformale și informale de educație.

Portofoliul educațional integrează și instrumentele europene care evidențiază rezultatele învățării unei persoane, cum ar fi Europass și Youthpass.

Consilierea și orientarea carierei pe tot parcursul vieții se referă la totalitatea serviciilor și activităților care asistă persoanele de orice vârstă și în orice moment al existenței lor să facă alegeri în sfera educațională, de formare sau muncă și să își gestioneze cariera.

Serviciile de consiliere și orientare în carieră se realizează prin unități și instituții de învățământ, universități, instituții de formare, servicii de ocupare a forței de muncă și servicii pentru tineret. Ele se pot realiza și la locul de muncă, în serviciile sociale și în sectorul privat.

Statul asigură accesul gratuit la servicii de consiliere și orientare în carieră tuturor elevilor, studenților și persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.

În sensul prezentei legi, consilierea și orientarea în carieră includ următoarele tipuri de activități:

a)informarea cu privire la carieră, care se referă la toate informațiile necesare pentru a planifica, obține și păstra un anumit loc de muncă;

b)educația cu privire la carieră, care se realizează în instituțiile de învățământ prin intermediul ariei curriculare „consiliere și orientare”. Sunt oferite informații despre piața muncii, se formează abilități de a face alegeri privind educația, formarea, munca și viața în general, oportunități de a experimenta diverse roluri din viața comunității sau din viața profesională, instrumente pentru planificarea carierei;

c)consilierea în carieră, care ajută persoanele să își clarifice scopurile și aspirațiile, să își înțeleagă propriul profil educațional, să ia decizii informate, să fie responsabile pentru propriile acțiuni, să își gestioneze cariera și procesul de tranziție în diferite momente;

d)consilierea pentru angajare, care ajută persoanele să își clarifice scopurile imediate privind angajarea, să învețe despre abilitățile necesare pentru a căuta și a obține un loc de muncă;

e)plasarea la locul de muncă, care reprezintă sprijinul acordat persoanelor pentru găsirea unui loc de muncă.

Consilierea și orientarea în carieră includ următoarele tipuri de activități:
a)informarea cu privire la carieră, care se referă la toate informațiile necesare pentru a planifica, obține și păstra un anumit loc de muncă;
b)educația cu privire la carieră, care se realizează în instituțiile de învățământ prin intermediul ariei curriculare „consiliere și orientare”. Sunt oferite informații despre piața muncii, se formează abilități de a face alegeri privind educația, formarea, munca și viața în general, oportunități de a experimenta diverse roluri din viața comunității sau din viața profesională, instrumente pentru planificarea carierei;
c)consilierea în carieră, care ajută persoanele să își clarifice scopurile și aspirațiile, să își înțeleagă propriul profil educațional, să ia decizii informate, să fie responsabile pentru propriile acțiuni, să își gestioneze cariera și procesul de tranziție în diferite momente;
d)consilierea pentru angajare, care ajută persoanele să își clarifice scopurile imediate privind angajarea, să învețe despre abilitățile necesare pentru a căuta și a obține un loc de muncă;
e)plasarea la locul de muncă, care reprezintă sprijinul acordat persoanelor pentru găsirea unui loc de muncă.

Pentru punerea în aplicare, precum și pentru facilitarea corelării sistemului de învățământ cu piața muncii, se înființează și vor funcționa, în toate instituțiile de învățământ superior, centre de consiliere și orientare în carieră pentru elevii din anii terminali, studenți și absolvenți, în cadrul cărora vor funcționa unități de analiză și gestiune previzională a solicitărilor pieței muncii.

Metodologia privind organizarea și funcționarea acestor centre se aprobă prin ordin al ministrului.

Ministerul Educației și Cercetării Științifice și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice colaborează în scopul creșterii calității, pentru sincronizarea și continuitatea activităților de consiliere și orientare în carieră de care beneficiază o persoană pe parcursul întregii vieți.

Ministerele stabilesc, prin ordin comun, instrumente și metodologii comune referitoare la formarea specialiștilor în consiliere și orientare, utilizarea instrumentelor Europass și Youthpass, organizarea de activități comune de sensibilizare a cadrelor didactice și a formatorilor, a părinților și a publicului larg cu privire la dimensiunea consilierii și orientării în educație și formarea profesională.

Pentru asigurarea transparenței serviciilor și a mobilității persoanelor în spațiul european, Ministerul Educației și Cercetării Științifice și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice realizează demersurile necesare pentru integrarea României în rețelele europene de consiliere și orientare pe tot parcursul vieții.

Sistemul național de asigurare a calității educației permanente cuprinde sistemul de asigurare a calității în învățământul preuniversitar, sistemul de asigurare a calității în învățământul superior, sistemul de asigurare a calității în formarea profesională inițială, sistemul de asigurare a calității în formarea profesională continuă.

Grupul Național pentru Asigurarea Calității în Educație și Formare Profesională (GNAC), structură informală care funcționează ca punct național de referință pentru asigurarea calității în educație și formarea profesională, coordonează armonizarea sistemelor de asigurare a calității în educație și formarea profesională.

Personalul care lucrează în domeniul educației permanente poate ocupa următoarele funcții: cadru didactic, cadru didactic auxiliar, formator, instructor de practică, evaluator de competențe, mediator, facilitator al învățării permanente, consilier, mentor, facilitator/tutore on-line, profesor de sprijin și alte funcții asociate activităților desfășurate în scopul educației permanente.

Ministerul Educației și Cercetării Științifice, împreună cu Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, cu Ministerul Culturii și cu Agenția Națională pentru Calificări, stabilește normele metodologice de elaborare a statutului și rutei de profesionalizare a personalului care lucrează în domeniul educației permanente, aprobat prin hotărâre a Guvernului. Programele de formare profesională vor cuprinde obiective specifice învățării permanente, precum: competențe psihopedagogice specifice vârstei și profilului beneficiarilor învățării, dezvoltarea competențelor de utilizare a tehnologiilor moderne de informare și comunicare, competențe de facilitare a învățării în medii virtuale, utilizarea învățării pe bază de proiecte și portofolii educaționale.

Guvernul înființează Muzeul Național al Științei, în condițiile legii.

Ministerul Educației și Cercetării Științifice, împreună cu Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și cu Ministerul Culturii elaborează un set de indicatori statistici pentru monitorizarea, analiza și prognoza activităților de învățare pe tot parcursul vieții.

Întocmit,
Florin Făiniși