Viziunea și obiectivele strategice privind învățarea pe tot parcursul vieții în România

Factorii demografici si de migrație conduc la o motivație puternică pentru ostrategiede învățare pe tot parcursul vieții în România. La fel ca în alte State Membre, dar într-o măsură și mai mare, îmbătrânirea și declinul populației cu vârstă de muncă reprezintă provocări imense pentru sprijinirea creșterii economice pe termen lung în România. Proiecțiile realizate recent arată că populația activă din România va continua să scadă rapid de-a lungul deceniilor următoare. Până în 2050, se estimează că populația activă se va reduce cu peste 30% față de 2010, de trei ori mai repede decât media pentru Europa de Vest, cu implicații negative asupra potențialului de creștere pe termen lung și a sustenabilității finanțelor publice. Tot până în 2050, persoanele cu vârsta de peste 65 de ani vor reprezenta aproape 30% din populație, în comparație cu nivelul curent de 15% .

Se estimează că peste două milioane de oameni activi (25% din forța de muncă) au emigrat în căutarea unor oportunități de muncă în țări din Europa sau în alte părți ale lumii. Combinația de factori demografici și de migrație este cel mai important element care susține nevoia unei strategii pentru ÎPV în România.

Viziunea strategică privind învățarea pe tot parcursul vieții în România este de a oferi tuturor persoanelor, pe întreaga durată a vieții acestora, oportunitatea de a participa pe deplin la viața economică, socială si civică si de a le permite să îsi exploateze potențialul personal. Viziunea strategică cuprinde atât beneficiile sociale, cât și economice ale învățării pe tot parcursul vieții. Realizarea acestei viziuni strategice necesită dezvoltarea de parteneriate între toatepărțile interesaterelevante din domeniul învățării pe tot parcursul vieții.

Obiectivele strategice sunt crestereaparticipării la învățarea pe tot parcursul vieții si creșterea relevanței sistemelor de educație si formare profesională pentru piața muncii. În conformitate cu obiectivul Uniunii Europene, principalul obiectiv strategic al României pentru anul 2020 este ca cel puțin 10 procente din populația adultă (cu vârste cuprinse între 25 si 64 de ani) să participe la activități de învățare pe tot parcursul vieții.

Acest document prezintă trei piloni strategici ai învățării pe tot parcursul vieții (a se vedea figura de mai jos) ce reflectă obiective care, împreună, ar trebui să determine atingerea obiectivelor strategice:

  • Acces și stimulente pentru participare.
  • Calitate și relevanță.
  • Parteneriate pentru o mai bună informare.

Prin proiectul Strategiei deInvățare pe Tot Parcursul Vieții 2015-2020, se propune o viziune globală asupra dezvoltării/consolidării întregului sistem de educație și formare profesională, adresat participanților la învățarea pe tot parcursul vieții.

In același timp, având în vedere complexitatea domeniului educație și multiplele nevoi ale acestuia, precum și importanța formării profesionale, MECȘ a aprofundat măsurile dedicate reducerii ratei părăsirii timpurii a școlii și dezvoltării învățământului profesional și tehnic în două strategii.

Pilonul 1 – Accesși stimulente pentru participare

Obiectivul strategic al Pilonului 1 este de a crește accesul și participarea la învățarea pe tot parcursul vieții pentru toți. In cadrul acestui pilon, direcțiile de acțiune propuse se axează pe depășirea barierelor existente în creșterea participării indivizilor și a firmelor la activități de învățare pe tot parcursul vieții, în mod specific prin extinderea cererii și ofertei de programe de învățare pe tot parcursul vieții.

Pilonul 2 – Calitate si relevantă

Obiectivul strategic al Pilonului 2 este de a asigura faptul că învățarea pe tot parcursul vieții este relevantă pentru indivizi și pentru piața muncii. Slaba calitate și relevanța redusă determină participarea scăzută la IPV, deoarece firmele și indivizii nu văd valoarea acesteia. Potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, doar 9% din populație intenționa să participe la educația formală și non-formală în 2008. Doar un proces de învățare pe tot parcursul vieții de bună calitate și relevant pentru indivizi și pentru piața muncii va reuși să satisfacă nevoile economice și sociale ale României. Direcțiile de acțiune propuse în cadrul acestui pilon strategic au drept scop creșterea relevanței și calității programelor IPV din România pentru indivizi și pentru piața muncii. Problemele legate de calitate și neconcordanța dintre competențe și nevoile pieței muncii afectează o parte semnificativă a educației profesionale și terțiare. Creșterea relevanței în domeniul IPV presupune o bună înțelegere a nevoilor pieței muncii; capacitatea de a concepeși reconcepeprograme, astfel încât să răspundă nevoilor angajatorilor și ale societății; mecanisme de feedback care să permită îmbunătățirea și inovarea permanentă; și inițiative puternice de responsabilizare, incluzând stimulente pentru asigurarea unei calități ridicate.

Pilonul 3 – Parteneriate pentru o mai bună informare

Obiectivul strategic al Pilonului 3 este acela de a dezvolta învățarea pe tot parcursul vieții în strânsă colaborare cu partenerii economici, sociali, din mediul academic si cu toatepărțile interesate relevante. O mai bună colaborare este esențială pentru obținerea unui acces mai mare și a unei calități și relevanțe crescute a ÎPV. Aceastăstrategieevidențiază nevoia unei înțelegeri comune și a coordonării eforturilor unui număr mare de actori diverși din domeniul învățării pe tot parcursul vieții, inclusiv agenții guvernamentale de la nivel central și regional, angajatori, sindicate, furnizori de servicii și ONG-uri. În special, firmele ar trebui încurajate să devină participanți activi la piața IPV, atât prin exprimarea nevoilor, cât și prin parteneriatele cu furnizorii de formare și prin promovarea învățării la locul de muncă.

Instrumente de intervenție guvernamentală

Guvernul României poate utiliza trei tipuri de instrumente de intervenție pentru implementarea acestei strategii. Acestea includ coordonarea, finanțarea si reglementarea, pentru a contribui la depășirea constrângerilor privind IPV – informațiile insuficiente, stimulentele reduse și capacitatea scăzută – și a crea parteneriate eficiente între toatepărțile interesate relevante și o schimbare de atitudine față de IPV.

Construirea unui sistem de învățare pe tot parcursul vieții în România

Această strategie propune o serie de măsuri menite să consolideze un sistem de învățare pe tot parcursul vieții în România care stă la baza obiectivelor strategice prezentate în cadrul celor trei piloni. În acest document, direcțiile de acțiune propuse sunt grupate după intervențiile guvernamentale de coordonare, finanțare si reglementare ale activitățiipărților interesatede dezvoltarea ÎPV.

Intervenții privind coordonarea

Dezvoltarea cu succes a învățării pe tot parcursul vieții în România necesită o strânsă colaborare între toatepărțile interesate relevante. Prin consolidarea eforturilor sale de coordonare, instituțiile responsabile vor trebui să realizeze o mai bună cooperare între reprezentanții celor ce asigură cererea și oferta de IPV, pentru a depăși disfuncționalitățile existente și a institui o piață bine reglementată a furnizorilor publici și privați de servicii de ÎPV.

După cum a fost menționat în secțiunea de analiză contextuală, coordonarea între instituțiile implicate în IPV din România este insuficientă, ceea ce reprezintă o provocare pentru GR. De asemenea, există o nevoie clară de a crea capacitate de monitorizare și evaluare a IPV, de raportare cu privire la indicatorii cheie și de coordonare a instituțiilor implicate. Acest lucru ar trebui realizat fie prin consolidarea capacității existente a MECȘ și/sau a MMFPSPV, fie prin înființarea unui nou departament care să joace acest rol.

Necesitatea unei colaborări între toate părțile interesate relevante trebuie dezvoltată într-o direcție de acțiune strategică dedicată, iar mecanismele de colaborare aferente se vor dezvolta prin măsuri de implementare a strategiei.

Crearea unor rețele optimizate de comunicare și cooperare între furnizorii de educație profesională, precum și între aceștia și angajatori, este esențială pentru dezvoltarea unei piețe de formare funcțională. Această situație se datorează în special fragmentării structuriloreconomice din România, cu un număr mare de microîntreprinderi. Intenția este de a îmbunătăți aria de acoperire și calitatea acestor rețele, a căror implementare depinde de colaborarea pe plan local. Comitetele Sectoriale existente pot fi consolidate, pentru a îmbunătăți comunicarea și colaborarea.

Îmbunătățirea Cadrului Național al Calificărilor și consolidarea coordonării între părțile interesate. Comitetele Sectoriale pot juca un rol important în îmbunătățirea coordonării între toatepărțile interesate relevante, pentru depășirea disfuncționalitățilorde comunicare din sistemul de IPV românesc. După cum s-a menționat anterior, aceste Comitete sunt structuri de dialog social a căror rol principal constă în validarea calificărilor și standardelor operaționale asociate și participă la elaborarea cadrului de formare, evaluare și certificare.

Rolul Comitetelor Sectoriale ar trebui să fie dezvoltat, pentru ca acestea să sprijine ANC și să fie un partener important în reproiectarea standardelor ocupaționale și asigurarea corelării la nivelul abilităților, competențelor, calificărilor între ocupațiile europene și COR. De asemenea, aceste Comitete ar trebui să joace un rol important în asigurarea calității, participând la elaborarea unei noi metodologii și procese de implementare.

Procesul existent de evaluare și certificare a calificărilor ce folosește instrumente de transparență precum Cadrul național al calificărilor este reglementat prin Hotărârea de Guvern 918/2013, privind aprobarea Cadrului Național al Calificărilor41 și se bazează pe standarde definite pentru fiecare ocupație descrisă în Registrul național al calificărilor. Peste 750 de calificări pentru ÎPT sunt deja dezvoltate. CNC din România este acum compatibil cu Cadrul European al Calificărilor. Unele calificări sunt utilizate de furnizorii de servicii de IPV pentru educația și formarea profesională, în special în domeniile asistență socială, comerț și construcții. S-au înregistrat progrese mari în construirea CNC, dar sunt necesare în continuare eforturi pentru finalizarea și utilizarea acestuia. Finalizarea cu succes și evoluția ulterioară a CNC necesită participarea deplină a tuturor părților interesate din sistemul IPV. Punctele slabe observate în trecerea de la educația și formarea profesională inițială la IPTC și studii superioare trebuie soluționate. Capacitatea administrativă a ANC, agenția responsabilă cu dezvoltarea CNC, trebuie consolidată pentru ca România să atingă obiectivul dublu al extinderii participării și creșterii relevanței IPV.

Îmbunătățirea calității si a disponibilității informațiilor. Responsabilizarea și încurajarea angajatorilor, în special a IMM-urilor, în identificarea necesităților de formare sunt cruciale pentru eliminarea diferențelor de competențe actuale. Odată ce sunt identificate, vor trebui depuse eforturi deosebite pentru îmbunătățirea fluxului de informații în ambele sensuri: de la firme către furnizorii de formare profesională în legătură cu nevoile de formare ale acestora și de la furnizorii de formare (publici și privați) către firme în legătură cu ceea ce este disponibil. Consolidarea Comitetelor Sectoriale poate juca un rol important în creșterea disponibilității și calității informațiilor privind necesarul și ofertele de formare. Cu toate acestea, la fel de importante sunt și mecanismele de coordonare similare la nivel regional și local, particularizate astfel încât să satisfacă nevoile IMM-urilor. In plus, pe piața muncii din România există numeroase persoane care desfășoară activități independente, adesea în sectorul agriculturii de subzistență. Pentru ca aceste persoane care desfășoară activități independente să se dezvolte, au nevoie de oportunități de formare concepute special pentru situația lor. Aceste oportunități ar putea fi oferite prin învățare colegială, dar și de către formatori profesioniști.

Evaluarea nevoilor de competențe si dezvoltarea unui set de competențe mai cuprinzător. Evaluarea nevoilor de competențe și punerea la dispoziția publicului a rezultatelor acestor evaluări sunt caracteristici cheie ale sistemelor de ÎPV dezvoltateii.Realizarea unei analize privind cererea și oferta de competențe cognitive, socio-emoționale și specifice postului ar trebui să fie una dintre priorități.Pe de altă parte, furnizorii de ÎPV noi, darși cei existenți, trebuie formați pentru a putea aborda diferite seturi de competențe, care sunt cruciale pentru succesul pe piața muncii. Noile sectoare economice, precum economia verde (gestionarea deșeurilor, biodiversitate, controlul emisiilor de gaze și alte domenii) solicită seturi de competențe diferite și oferă oportunități atât pentru cei care caută un loc de muncă, cât și pentru furnizorii de formare profesională. Competențele cognitive, socio-emoționale și specifice postului sunt dobândite de-a lungul vieții, dar existădate concrete care sugerează că acumularea competențelor cognitive și socio-emoționale la cel mai intens nivel se realizează în prima parte a vieții unei persoane. Aceste competențe asigură o bază pentru acumularea ulterioară de competențe specifice activității prin educația și formarea profesională, învățământul superior și învățarea pe tot parcursul vieții. Inițiativele de finanțare, coordonare și reglementare sunt necesare atât pentru evaluarea nevoilor de competențe, cât și pentru dezvoltarea unui set de competențe mai cuprinzător.

Abordarea decalajelor privind competențele cognitive, socio-emoționale și specifice postului, prin intermediul ÎPV

Competențele cognitive. Probabilitatea ca persoanele cărora le lipsesc cunoștințele de bază de citire/lectură și matematică să participe la activitatea economică și să se implice în învățarea la vârsta adultă este mai mică. Prin urmare, îmbunătățirea alfabetizării funcționale este crucială pentru consolidarea succesului pe piața muncii și asigurarea unei baze pentru învățarea ulterioară.Având în vedere provocarea cu care se confruntă România în privința alfabetizării funcționale, evidențiată, printre altele de PISA, se impune un efort susținut de îmbunătățire a nivelurilor globale de alfabetizare funcțională ale României, inclusiv în cadrul Strategiei deînvățarepe tot parcursul vieții 2015 -2020. In prezent, există noi date relevante privind modul de îmbunătățire a competențelor de alfabetizare funcțională pe care se poate baza România, în special prin intermediul programelor gestionate de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă,care să se adreseze tinerilor dezavantajați care se confruntă cu problema tranziției de la școală la un loc de muncă. Competențele personalului și capacitatea instituțiilor de educație pentru adulți de a elabora și implementa programe care abordează competențele funcționale reduse pot fi susținute prin programul UE Erasmus+.Pentru a rupe cercul vicios (succesele limitate în domeniul învățării generează motivația redusă de a învăța, ceea ce duce la o participare scăzută), sunt necesare campanii promoționale specifice. Invățarea non-formală va fi deseori calea preferată de cei care doresc să își îmbunătățească alfabetizarea funcțională, iar organizațiile civice și comunitare pot juca un rol important.

Competențe socio-emoționale. Aceste competențe se referă la un set de atitudini, abilități și cunoștințe concepute pentru a servi drept bază spre atingerea succesului în educație și la locul de muncă, precum motivația, perseverența și autocontrolul. Acestea sunt considerate din ce în ce mai mult la fel de importante precum competențele cognitive în determinarea rezultatelor academice și în ocuparea forței de muncă. Există exemple promițătoare de programe de formare a competențelor, adresate în principal tinerilor, care combină programele pentru competențele specifice postului și competențele socio-emoționale,în UE și în alte părți ale lumii (de exemplu, programul Youthreach din Irlanda sau programul Jovenes, întâlnit în numeroase țări din America Latină). Acestea se bazează pe parteneriate între furnizorii de formare și firme, inclusiv pentrustagiile de practică, care îi ajută pe elevi/studenți să își dezvolte competențele specifice postului căutate de firmele participante și competențele socio-emoționale care îi vor ajuta să aibă succes la locul de muncă.

Îmbunătățirea formării de competențe cognitive și socio-emoționale în cadrul programelor de învățare pe tot parcursul vieții necesită intervenția guvernului prin finanțare, dar și o mai bună coordonare și reglementare. In particular, aceasta înseamnă că profesorii, formatorii și liderii trebuie să își asume, prin intermediul dezvoltării profesionale inițiale și continue, noile roluri implicate de o asemenea abordare bazată pe competențe. Instituțiile din învățământul superior și unitățile de învățământ profesional și tehnicar putea să joace un rol cheie în asigurarea formării profesionale pentru educatorii și formatorii de adulți. Invățareacolegialăeste o activitate importantă în cadrul acestui proces de construire a capacității și trebuie susținută în mod deliberat, atât la nivel regional, cât și la nivel național. Trebuie avute în vedere activități de învățare colegială dincolo de granițele europene. O abordare promițătoare, neinstituționalizată, ar putea fi promovarea rețelelor de specialiști în ÎPV care să se susțină reciproc și să învețe unii de la alții. Ar putea fi promovată o cultură a învățării pedagogice care să îi încurajeze pe cei implicați să facă schimb de bune practici și să învețe unii din experiența celorlalți, cu sprijinul unei echipe de consilieri experți.

Competențe specifice postului. Competențele cognitive și socio-emoționale puternice sunt fundamentale pentru acumularea ulterioară de competențe specifice postului (de exemplu, utilizarea de metode, materiale, unelte și instrumente) în cadrul ÎPT, al învățământului terțiar și al IPV. Furnizorii de ÎPV noi, dar și cei existenți,ar trebui să abordeze nevoile forței de muncă din România pentru a promova ocuparea forței de muncă și a crește productivitatea.

 

Intervenții privind finanțarea

România se confruntă cu o dublă provocare privind îmbunătățirea învățării pe tot parcursul vieții (i) în rândul populației ocupate, pentru a crește productivitatea acestora și (ii) în rândul persoanelor neocupate (inclusiv a șomerilor), pentru a-i ajuta să își găsească un loc de muncă. Programele de recalificare pentru șomeri aduc beneficii predominant sociale, în timp ce educația și formarea profesională pentru angajați generează importante beneficii personale atât pentru firme, cât și pentru indivizi. Ambele grupuri țintă necesită instrumente de finanțare variate. In timp ce șomerii au nevoie de finanțare publică integrală, la dispoziția firmelor și a indivizilor ar trebui să fie puse stimulente de finanțare a cererii, pentru a stimula cheltuielile private pentru formarea profesională.

Finanțarea este un instrument important pentru sprijinirea extinderii serviciilor de ÎPV. Finanțarea pentru IPV pe termen lung ar trebui să fie realizată sub forma unor instrumente vizând cererea (stimulente financiare pentru firme și indivizi și sprijin de finanțare pentru șomeri), pentru a contribui la asigurarea relevanței formării. Cu toate acestea, intervențiile vizând cererea și cele vizând oferta, menite să extindă și să diversifice furnizarea (stimulente pentru ca instituțiile de învățământ și formare să intre pe piața IPV, prin înființarea de noi furnizori de formare și creșterea capacității furnizorilor existenți și a celor noi) sunt de asemenea necesare pe termen scurt, pentru a crea o masă critică de furnizori.

Finanțarea pentru creșterea cererii. Deoarece constrângerile financiare și de timp sunt printre cel mai frecvent menționate bariere în calea formării profesionale din România, programele destinate cererii care vizează angajații si angajatoriipot contribui la stimularea investițiilor private în IPV și a parteneriatelor strânse între firme și furnizorii de formare. Printre exemplele acestui tip de program se numără și reducerile de taxe sau acordarea de stimulentefinanciare pentru firme sau indivizi asigurând participarea la formare profesională continuă. Alte opțiuni includ concediul pentru studii plătit și planurile de economisire pentru educație. Asemenea instrumente financiare pot viza anumite tipuri de angajați (de exemplu, angajații mai vârstnici, angajații mai puțin educați) și firme (de exemplu, IMM-uri) sub- reprezentate în prezent în ÎPV.

Pentru a stimula și facilita tranziția tinerilor de la sistemul de învățământ către piața muncii, a fost aprobată o nouă lege a uceniciei (Legea nr. 179/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă). Măsurile necesare pentru implementarea practică a uceniciilor la locul de muncă ar putea include, de exemplu, stimulente financiare (de exemplu, prin reduceri de taxe) pentru ca angajatorii să se implice în parteneriate cu furnizorii de formare sau să dezvolte legăturile necesare cu sistemul formal de educație, pentru a asigura validarea și utilizarea adecvată a certificatelor de ucenicie. Pentru a sprijini tranziția de la școală la locul de muncă în rândul tinerilor, România implementeazăSchema Garanția pentru tineri 2014-2015, care va asigura tinerilor (în vârstă de până la 25 de ani) care își pierd locul de muncă sau nu pot găsi un loc de muncă după finalizarea studiilor (în termen de 4 luni de la înregistrare) o ofertă de bună calitate pentru angajare, continuare a educației, ucenicie sau stagiu.

Sprijinirea șomerilor și a persoanelor inactive, inclusiv prin acordarea de stimulente financiare si consiliere. Instrumentele destinate părții de piață ce asigură cerereapot fi utilizate, de asemenea, pentru a crește participarea șomerilor și a persoanelor inactive la ÎPV. Aceste măsuri pot fi sprijinite ca o alternativă sau completare a inițiativelor destinate părții de piață ce asigurăoferta de ÎPV. Utilizarea de subvenții și alte stimulente financiare, combinată cu o consiliere intensivă pentru a-i ajuta pe potențialii cursanți să facă alegeri bune, poate contribui la articularea și extinderea cererii de servicii de ÎPV.

Finanțarea pentru diversificarea ofertei.Cu toate că principalul impuls pentru o extindere a participării la IPV și o creștere a calității și relevanței ar trebui să vină din cererea expresă a angajaților și firmelor, finanțarea publică poate juca un rol important în extinderea ofertei prin investiții atente pentru extinderea capacității furnizorilor de formare existenți si a celor noi. Cu toate acestea, deschiderea pieței către furnizorii privați și non-profit care să ofere servicii de IPV, inclusiv servicii de recalificare pentru șomeri, furnizate în prezent în principal prin instituțiile publice de formare profesională, va impune unele revizuiri ale reglementărilor care să fie adecvate stimulentelor financiare.

Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările si completările ulterioareprevede înființarea unor Centre comunitare de învățare permanentă a căror responsabilitate centrală este identificarea și satisfacerea nevoilor legate de IPV ale comunității locale, pentru copii, tineri și adulți. Implementarea acestor centre depinde de alte reglementări, și nu s-a stabilit forma pe care o vor lua centrele atunci când vor deveni operaționale. Pentru a fi eficiente, aceste centre ar trebui să fie autonome în ceea ce privește stabilirea de programe de învățare particularizate în funcție de circumstanțele locale sau regionale, reflectând profilul cultural și economic al zonei și fiind adaptate foarte bine nevoilor populației locale. Totodată, acestea ar trebui să primească finanțare în funcție de rezultate și de cerere. Aceste centre ar putea sprijini prin formare la locul de muncă atât nevoile șomerilor și ale persoanelor dezavantajate aflate în căutarea unui loc de muncă, cât și pe cele ale firmelor locale și angajaților. Inființarea acestor centre, cu personal specializat, este oportună, dar costisitoare. Un pas intermediar ar fi conceperea unei inițiative pilot, ca primă etapă, înființând un număr mic de astfel de centre în diferite regiuni. Acestea ar avea diferite profiluri concepute pentru a corespunde nevoilor economice și sociale locale. Aceste centre pilot ar fi monitorizate și evaluate îndeaproape, astfel încât performanța lor să se îmbunătățească continuu, iar lecțiile învățate să ducă la înființarea mai multor centre, în alte părți ale țării.

Consolidarea și asigurarea finanțării pentru încurajarea pieței de învățare pe tot parcursul vieții inclusiv prin îmbunătățirea serviciilor de consiliere. Instrumente de finanțare publică vizând oferta pot fi utilizate pentru a stimula noile instituții să intre pe piața de IPV formală si non-formală, pentru a inova modul de concepere a programelor si de furnizare a serviciilor si pentru a le creste capacitatea de a face acest lucru. O asemenea finanțare atentă ar trebui să fie, cel puțin parțial, condiționată de atingerea rezultatelor cheie convenite și ar putea avea o natură competitivă (de exemplu, prin intermediul unui mecanism competitiv de acordare de stimulente pentru furnizorii de formare și firmele care dezvoltă programe de formare inovatoare în parteneriat). Potențialii noi furnizori includ organizațiile societății civile și furnizorii de educație și formare existenți care în prezent nu sunt implicați în IPV, precum universitățile și unitațile de învățământ profesionale și tehnice. De exemplu, se poate pune la dispoziția universităților finanțare pentru a susținedezvoltarea capacității manageriale și de furnizare a programelor, cu scopul de a intra pe piața de IPV formală. Finanțarea publică poate ajuta furnizorii existenți, inclusiv universitățile și furnizorii de formare profesională, să inoveze și să diversifice furnizarea, de exemplu prin crearea de programe de învățare la distanță sau parteneriate cu firme. Organizațiile culturale și cele ale societății civile pot avea o contribuție importantă la extinderea flexibilității oportunităților de învățare în formarea non-formală.

Se constată o lipsă semnificativă în gama de oportunități formale disponibile tinerilor care au părăsit școala după învățământul liceal și nu doresc să urmeze cursurile unei universități (sau nu imediat), precum și pentru adulții care doresc să își actualizeze competențele. Consolidarea furnizării de învățare profesională ar trebui să faciliteze inserția pe piața muncii a absolvenților de studii liceale. La nivel terțiar non-universitar, învățarea profesională este furnizată în școli postliceale și școli de maiștri. In numeroase țări UE, există colegii publice care se concentrează în mod specific pe formarea profesională de nivel inferior celui universitar. Acestea sunt de obicei strâns legate de piața muncii locală și pot fi specializate în anumite sectoare, precum construcții, agricultură sau tehnologia informației și comunicațiilor. Aceste colegii au legături puternice cu angajatorii la nivelurile local și național și pot să ofere diferite calificări, de la competențe de bază la diplome de nivel superior.

O opțiune este începutul unui demers prin identificarea unui număr mic de sectoare industriale cheie precum agricultura/acvacultura și turismul. Spre exemplu, turismul reprezintă o alternativă viabilă pentru România pentru stimularea dezvoltării zonelor rurale și sărace, oferind în același timp multiple beneficii, precum crearea de locuri de muncă și protejarea patrimoniului cultural și al tradițiilor. Turismul poate oferi cele mai bune și, în multe cazuri, cele mai realiste perspective de dezvoltare pentru regiunile izolate și subdezvoltate ale României.

Inițiativele de consiliere existente cu privire la IPV sunt fragmentate și trebuie consolidate pentru ca beneficiarii să obțină mai ușor informații relevante. Accesibilitatea poate fi crescută, de exemplu, prin înființarea unor inițiative tip „ghișeu unic” care să ofere acces la validare, îndrumare și programe de învățare personalizate. Acestea ar putea fi implementate în Centrele Comunitare de învățare Permanentă pentru a obține sinergii de folosire a resurselor și o creștere a eficacității printr-o asociere mai bună a diferitelor servicii din domeniul IPV, de exemplu formarea profesională, validarea competențelor și consilierea.

Fiecare persoană ar trebui să poată selecta în mod corespunzător alternativele educaționale disponibile și să înțeleagă consecințele deciziilor luate în această privință. Acest lucru este valabil atât pentru angajatori, cât și pentru angajați. Inițiativele de consiliere ar trebui să vizeze elevii și studenții din învățământul liceal și terțiar, adulții care au părăsit sistemul de educație formală, persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă și grupurile slab reprezentateiii. Acest tip de serviciu ar trebui să includă consiliere pentru angajatori, cursanți și potențiali cursanți, precum și pentru organizațiile care iau în considerare intrarea pe piață ca noi furnizori de servicii IPV. Noile tehnologii de comunicare facilitează colectarea, furnizarea și actualizarea periodică a acestui tip de informații. Acest tip de măsură permite, de asemenea, obținerea unui răspuns mai bun din partea celor care au folosit serviciul, elevi/studenți sau angajatori. Serviciile de îndrumare și consiliere corespunzătoare nevoilor specifice ale etapei din viața unei persoane sunt prezentate în caseta de mai jos.

Consilierea în funcție de etapa de viață

Adolescenți: în această etapă a vieții, îndrumarea privind cariera este esențială, deoarece alegerea unei ocupații care să corespundă intereselor și talentelor persoanei și un mediu de lucru stimulativ sunt cheia pentru dezvoltarea unui interes permanent pentru învățare. Pentru cei care fac parte din sistemul de învățământ, sprijinul ar trebui să se axeze pe valorificarea la maxim a programelor de învățare din școli, permițându-le elevilor să depășească problemele și barierele de învățare, oferind informații cu privire la modul de dobândire a cunoștințelor care nu sunt predate la școală și furnizând îndrumare privind cariera pentru educație și formare. Aceste servicii sunt furnizate în prezent de către consilierii școlari de la toate nivelurile. Pentru tinerii care au părăsit școala, serviciile de îndrumare privind cariera sunt, de asemenea, foarte importante, sprijinindu-i să se întoarcă la școală sau să conceapă strategii personale pentru finalizarea unui portofoliu formal de educație și formare care să se armonizeze cu interesele acestora. Acest lucru ar putea fi asigurat de serviciile de asistență pentru șomerii tineri și de serviciile de consultanță furnizate de către Ministerul Tineretului și Sportului pentru a sprijini angajarea tinerilor.

Tineri adulți: îndrumarea privind învățarea este de o importanță crucială în această etapă a vieții, deoarece, adesea, obiectivele personale de învățare și de viață ale oamenilor nu sunt încă fixate. Cu toate că mediul social îi ajută pe tineri să își identifice abilitățile individuale și să își stabilească obiectivele, îndrumarea specifică privind învățarea este, de asemenea, utilă, întâi în școală și apoi în timpul formării profesionale. Consilierea în chestiuni de formare profesională, studii academice și continuarea educației sau formării le permite tinerilor adulți să identifice căi educaționale diferite, să găsească opțiuni și să-și facă propriile planuri de educație sau formare pe termen lung.

Adulți: îndrumarea privind învățarea și serviciile de consiliere pentru adulți trebuie să se adreseze unor grupuri țintă foarte diferite. Acestea ar trebui să ofere consiliere persoanelor cu o gamă largă de ocupații, cu diferite talente și interese și în diferite situații. Informații cuprinzătoare privind oportunitățile de îmbunătățire a calificărilor și disponibilitatea surselor de finanțare ar trebui să ofere sprijin persoanelor care caută sfaturi privind organizarea sistemelor proprii de învățare pe baza unor obiective de învățare realiste și a unor obiective profesionale specifice. Aceste servicii de consiliere ar trebui să le poată oferi adulților informații privind asistența în situații specifice și să-i îndrume către persoane de contact din agențiile corespunzătoare. O asemenea îndrumare și asistență necesită o perspectivă holistică asupra sistemului de IPV, incluzând toate domeniile de educație și formare.

Vârstnici: calitatea și volumul serviciilor de consiliere privind învățarea pentru persoanele în vârstă ar trebui îmbunătățite, astfel încât aceștia să poată observa valoarea învățării pe tot parcursul vieții mai ales pentru viața de zi cu zi și să devină motivați să ia parte la activități de învățare. Consilierea ar trebui să pună accentul atât pe nevoile individuale, cât și pe cele specifice vârstei, precum sănătatea, finanțele, beneficiile tehnologiei etc.

Sprijinirea participării la programele europene de mobilitate. Programele europene de mobilitate pot contribui la creșterea capacității profesionale a formatorilor de adulți. Rezultatele Agenției Naționale pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale reflectate în programe precum Leonardo da Vinci, Erasmus, Comenius si Grundtvig reprezintă exemple de bune practici ce trebuie continuate în România.

Intervenții privind reglementarea

Strategia educației și formării profesionale pentru perioada 2015 – 2020 stabilește patru obiective strategice, astfel:

Obiectivul strategic 1 – Imbunătățirea relevanței sistemelor de FP pentru piața muncii; Obiectivul strategic 2 – Creșterea participării și facilitarea accesului la programele de formare profesională;

Obiectivul strategic 3 – Imbunătățirea calității formării profesionale;

Obiectivul strategic 4 – Dezvoltarea inovării și cooperării naționale și internaționale în domeniul formării profesionale.

Strategia Națională de Cercetare, Dezvoltare și Inovare 2014-2020,susține necesitatea specializării inteligente. Domeniile de specializare pentru ciclul strategic 2014 – 2020, identificate de strategia menționată, sunt:Bioeconomia, Tehnologia informației și a comunicațiilor, Spațiu și securitate, Energie, mediu și schimbări climatice, Eco-nanotehnologii și materiale avansate. Este nevoie de formarea competențelor profesionale în aceste domenii de vârf, pentru a răspunde dinamicii fără precedent a competențelor specifice postului, fapt ce revine angajatorilor, asociațiilor profesionale, altor furnizori de formare înalt specializați.

Implicarea instituțiilor de învățământ superior în ÎPV. Vizând în prezent aproape exclusiv cursuri tradiționale cu o durată mare necesară pentru obținerea unei diplome, destinate tinerilor, instituțiile de învățământ superior au un potențial considerabil de a deveni participanți importanți în sistemul de IPV. După o expansiune foarte rapidă în ultimii ani, universitățile românești se confruntă în prezent cu scăderea drastică a numărului de înmatriculări, date fiind importantele schimbări demografice. Intrarea pe piața IPV va ajuta la găsirea unei noi utilizări pentru capacitatea universitară. Universitățile românești ar putea oferi servicii, ar putea contribui la actualizarea profesională și sprijini inovația în furnizarea de formare profesională la locul de muncă, de exemplu pentru managerii de companii, cadrele medicale, practicieni din domeniul juridic și alți profesioniști, și ar putea să joace un rol în educația civică, făcând disponibilă experiența lor unui public mai larg, incluzând comunitățile locale.

Instituțiile de învățământ superior și unitățile de învățământ profesional și tehnic pot juca un rol important în organizarea de programe de formare centrate pe cursant, flexibile din punct de vedere al programului, conținutului și creditelor. De exemplu, un sistem de credite ar putea permite adulților accesul la oportunitățile de învățare fără cerințe prealabile și să le ofere posibilitatea de a acumula de-a lungul timpului credite cu ajutorul cărora să poată obține calificări.

Cadrul strategic pentru creșterea participării,calității și eficienței învățământului terțiar din România propunedezvoltarea unorrute de tranziție clare de la învățământul profesional și alte tipuri de învățământ secundar la învățământul terțiar. Existența mai multor rute de tranziție de la învățământul secundar la un loc de muncă și învățământul terțiar poate juca un rol important în creștereaparticipării, în special pentru studenții tradiționali care aparțingrupurilor vulnerabile, subreprezentați. Existența mai multor puncte de intrare și ieșire în/și din sistemul de învățământ oferă elevilor mai multe opțiuni și o mai mare flexibilitate.

Cu toate acestea, stabilirea unui anume rol pentru universități în IPV necesită modificări ale reglementărilor. Aceste sarcini implică provocări considerabile, în special pentru managementul universităților, incluzând personalul responsabil pentru planificare și bugetare și pentru dezvoltarea academică. Din această cauză, consolidarea capacității va fi necesară pentru implementarea eficientă a inițiativelor în acest domeniu. Universitățile trebuie să fie autonome pentru a face asemenea alegeri, iar finanțarea trebuie să fie disponibilă pentru a contribui la creșterea capacității manageriale și de furnizare, pentru a putea deveni furnizori eficienți de servicii de IPV. Universitățile joacă un rol esențial în educarea publicului și creșterea înțelegerii în rândul comunității, care trebuie recunoscut, susținut și recompensat în mod adecvat. Uneori, acest rol este recunoscut ca reprezentând cea de-a treia misiune a instituțiilor de învățământ terțiar, pe lângă predare și cercetare. Prezența simbolică puternică a universităților le face esențiale pentru promovarea ÎPV.

Recunoașterea învățării anterioare, inclusiv a competențelor obținute în străinătate.

Recunoașterea rezultatelor tuturor formelor de învățare este o condiție preliminară pentru a crea un sistem de IPV deschis și pentru a se asigura facilitarea tranziției între sub-sectoarele educației, iar parcurgerea acestora să nu-i conducă pe beneficiari în puncte moarte. Un sistem bine stabilit de recunoaștere a învățării anterioare este esențial pentru utilizarea eficientă a unui CNC. România trebuie să își îmbunătățească modelul de recunoaștere a învățării anterioare. Capacitatea administrativă a centrelor existente trebuie îmbunătățită pentru ca acestea să fie capabile să recunoască învățarea dobândită în contexte non-formale și informale. Acoperirea geografică limitată a acestor centre este un obstacol important în calea unei structuri îmbunătățite de recunoaștere a învățării. In plus, unele măsuri ar trebui să fie concepute pentru a informa potențialii beneficiari în legătură cu avantajele procesului de evaluare și certificare, în special pentru cei cu un nivel de calificare slab, pentru care evaluarea și certificarea competențelor ar putea deveni o oportunitate reală de îmbunătățire a situației lor pe piața muncii. Organizațiile din sectorul public acționează și ca furnizori de formare, în special pentru personalul bugetar. Deoarece sectorul public este un angajator și furnizor de formare de mari dimensiuni în România, este important ca învățarea dobândită în acest mediu să fie, de asemenea, recunoscută și ca formarea asigurată de organizațiile din sectorul public să fie validată și certificată.

Totodată, românii care trăiesc în străinătate sunt un grup țintă semnificativ pentru care IPV poate să îndeplinească rolul important de a-i atrage din nou în țară. Un domeniu specific de acțiune este recunoașterea și valorificarea calificărilor și competențelor obținute în alte țări. Acest aspect este esențial pentru ca România să poată profita de fluxul de tineri care pleacă în alte țări. Această măsură are două aspecte: (i) recunoașterea deplină a calificărilor obținute în instituții acreditate din alte țări, în special la nivelul învățământului superior, care este aliniat la Cadrul Bologna; și (ii) validarea experienței câștigate lucrând în alte țări, chiar dacă aceasta nu s-a finalizat cu o certificare formală în străinătate. Procesul de valorificare a calificărilor și a experienței acumulate în alte țări ar trebui să facă parte dintr-un pachet integrat care oferă românilor care se întorc o bună reintegrare pe piața muncii, incluzând o formare profesională suplimentară, dacă este cazul. Acest pachet ar putea, de asemenea, să includă competențe specifice de afaceri pentru a le permite celor care se întorc să își înființeze propriile afaceri, îmbunătățind capacitatea antreprenorială a țării. Această inițiativă ar trebui să fie gestionată în România, dar și prin legături bune cu ambasadele și centrele culturale din țările UE și nu numai. Încurajarea revenirii în țară este deosebit de importantă, întrucât tinerii educați sunt mai dispuși să participe la IPV. Ca persoane care au revenit în țară, ei vor ridica nivelul de participare în general și vor contribui la dezvoltarea unei culturi mai puternice a IPV.

Crearea unui sistem de asigurare a calității, monitorizare și evaluare pentru ÎPV.

Deși CNC este important pentru recunoașterea învățării anterioare, este nevoie și de stabilirea unor măsuri de asigurare a calității pentru sistemul de ÎPV în general, pentru ca deciziile luate de consumatorii de servicii de IPV să fie mai bine fundamentate. Asigurarea calității este importantă pentru evaluarea performanțelor programelor și furnizorilor finanțați public, inclusiv agențiile guvernamentale care formează funcționari publici și alți angajați din sectorul public, dar și pentru furnizarea de informații consumatorilor cu privire la furnizorii privați. Mecanismele pentru AC pot să cuprindă o combinație între evaluări externe și autoevaluări. Trebuie susținută dezvoltarea unor registre online care să cuprindă feedback-ul consumatorilor (de exemplu, angajați din instituțiile publice și consumatori de servicii private de formare). Activitățile de monitorizare și evaluare trebuie create și implementate, incluzând dezvoltarea și implementarea unui sistem informatic complet de monitorizare a ÎPV.

România nu are o instituție desemnată care să realizeze o evaluare periodică a progresului național cu privire la IPV și care să informeze opinia publică cu privire la aspectele cheie din acest domeniu, precum și care să promoveze valoarea IPV în rândul părților interesate și a participanților la IPV. Acest rol ar putea fi asumat de MECȘ/instituții subordonate sau coordonate de acesta (inclusiv de ANC). Această instituție ar trebui să aibă o capacitate analitică puternică, o capacitate de gestionare a activității promoționale și o capacitate de evaluare riguroasă și independentă a efectelor diferitelor aspecte ale ÎPV. ANC trebuie să aibă capacitatea de a comunica eficient cu angajatorii, societatea civilă și cu reprezentanții altor sectoare.

Întrucât importanța potențială a IPV nu este recunoscută pe scară largă în România, trebuie dezvoltate și implementate campanii de conștientizare. Campaniile și intervențiile ar trebui orientate astfel încât să vizeze grupurile sub reprezentate. Un model posibil este desemnarea, la locul de muncă, de exemplu, a unor campioni ai ÎPV, care ar putea să lucreze alături de angajații slab calificați și să îi încurajeze să învețe. O altă activitate ce trebuie susținută de această măsură este implementarea Festivalului național al șanselor tale care face parte dintr-o inițiativă europeană mai amplă menită să dezvolte un spațiu comun pentru învățare, promovarea dialogului intercultural și creșterea gradului de conștientizare a diversității culturale, pe baza unor valori comune. In prezent, acest festival este coordonat de MECȘ și organizat de inspectoratele școlare, în colaborare cu părțile interesate de la nivel local (consilii județene, municipalități, case de cultură, case ale corpului didactic, agenții județene pentru ocuparea forței de muncă, universități, școli, ONG-uri și altele). In cadrul acestui festival, au loc diferite activități de învățare menite să-i motiveze pe adulți să învețe permanent, să se familiarizeze cu oportunitățile de învățare și să recunoască nevoia de a învăța și beneficiile învățării.

Întocmit,
Florin Făiniși